ZDROBIREA ȘARPELUI STRĂVECHI
LECTURA I
Mărturisirea de credinţă a poporului ales.
Citire din cartea Deuteronomului 26,4-10
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: “Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l pună înaintea altarului Domnului Dumnezeului tău! 5 Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: «Tatăl meu era un arameu pribeag; a coborât în Egipt cu puţini oameni şi a locuit acolo ca străin. Acolo a devenit un popor mare, puternic şi numeros. 6 Egiptenii ne-au făcut rău, ne-au umilit şi ne-au supus la o sclavie grea. 7 Noi am strigat către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul şi a văzut umilirea noastră, truda noastră şi asuprirea noastră. 8 Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni. 9 Ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere. 10 Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului pe care mi le-ai dat, Doamne!» Să le pui înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să te prosterni înaintea Domnului Dumnezeului tău!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.10-11.12-13.14-15 (R.: cf. 15b)
R.: Fii cu mine, Doamne, în orice strâmtorare!
1 Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
2 îi spune Domnului:
“Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.
10 Nu ţi se va întâmpla niciun rău,
nicio nenorocire nu se va apropia de locuinţa ta,
11 pentru că el va porunci îngerilor săi
să te păzească pe toate căile tale. R.
12 Ei te vor purta pe mâini,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de piatră;
13 vei păşi peste lei şi peste vipere
şi vei călca în picioare pui de lei şi monştri. R.
14 Îl voi salva, pentru că tânjeşte după mine,
îl voi ocroti, pentru că îmi cunoaşte numele.
15 Când el mă va chema, eu îi voi răspunde,
voi fi alături de el în strâmtorare.
Îl voi elibera şi-l voi cinsti. R.
LECTURA A II-A
Mărturisirea de credinţă a celui care crede în Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,8-13
Fraţilor, ce spune Scriptura? “Cuvântul este aproape de tine, este în gura ta şi în inima ta”, adică cuvântul credinţei pe care îl predicăm. 9 Într-adevăr, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit, 10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: “Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”. 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă. 13 Într-adevăr, “oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
EVANGHELIA
Isus a fost dus de Duh în pustiu, fiind ispitit de diavol.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,1-13
În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu 2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. 3 Atunci diavolul i-a zis: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. 4 Însă Isus i-a răspuns: “Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”. 5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi diavolul i-a spus: “Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. 8 Răspunzând, Isus i-a spus: “Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»”. 9 L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10 căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» 11 şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»”. 12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: “S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»” 13 Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu ești atotștiutor și atotputernic. Tu știi cât de ispitit voi fi și ce trebuie să fac pentru a fi biruitor. Acordă-mi din belșug harul tău și virtuțile credinței, speranței și iubirii de care am nevoie pentru a rămâne copilul tău credincios.
Victorie asupra dragonului
Evangheliile după Sfântul Luca și Matei detaliază ispitele pe care diavolul le-a folosit pentru a-l ispiti pe Isus, dar le prezintă într-o ordine ușor diferită. A treia ispită a lui Matei are loc pe munte, iar Evanghelia sa se încheie pe un munte, unde Isus este venerat de ucenicii săi. În relatarea lui Luca, a treia ispită are loc pe acoperișul Templului, iar Evanghelia sa se încheie cu Isus înălțându-se la templul ceresc (Lc 24,51). „Ispita implică identitatea [lui Isus] ca Fiu al lui Dumnezeu, iar odată cu înălțarea sa, Isus este revendicat ca «Fiu al Celui Preaînalt» (Lc 1,32). Pentru a-și susține a treia ispită, diavolul încearcă tactica lui Isus de a cita Scripturile, citând două versete consecutive dintr-un psalm (Ps 91,11-12). Însă diavolul a ales psalmul greșit, deoarece versetul următor îi prezice propria dispariție: „vei păşi peste lei şi peste vipere şi vei călca în picioare pui de lei şi monştri” (Ps 91,13). Isus nu numai că va împlini acest verset, care amintește de promisiunea de victorie după cădere (Gen 3,15), dar se va referi la el atunci când le va împărtăși ucenicilor săi această „putere «de a călca peste șerpi» … și peste toată puterea dușmanului” (Lc 10,19)” (Gadenz, The Gospel of Luke, 95).
Eliberați de sclavie
În timpul Postului Mare, primele lecturi sunt alese nu pentru a completa Evanghelia, ci pentru a oferi o imagine de ansamblu a celor mai importante momente din Istoria mântuirii. În Anul C începem cu declarația lui Moise despre mărturisirea de credință a lui Israel în Domnul, care și-a răscumpărat din robia din Egipt neamul legământului și le-a dat Țara pe care i-a promis-o lui Abraham, părintele nostru în credință (vezi Ignatius Catholic Study Bible: Old and New Testament, 314). În Cartea Deuteronomului (26), Moise vorbește despre obligația israeliților de a merge la Sanctuar pentru a se închina. „Când vin, ei trebuie să recite întreaga istorie a mântuirii pentru a o comemora înaintea Domnului” (Bergsma, The Word of the Lord: Year C, 68). Când Moise le cere oamenilor să spună: „Tatăl meu a fost un arameu rătăcitor”, Moise se referă la patriarhul Iacob, nepotul lui Abraham și părintele tuturor triburilor lui Israel. Atunci când poporul se închină, el trebuie să aducă din primele roade ale pământului și să recunoască faptul că acestea i-au fost oferite de Domnul. În închinarea noastră duminicală, ne amintim de marele gest de mântuire îndeplinit de Isus, Răscumpărătorul neamului nostru. Îi oferim lui Dumnezeu Tatăl Pâinea Vieții și Vinul Mântuirii în semn de mulțumire, cerându-i să primească jertfa noastră unită cu cea a Fiului său.
Un singur Mântuitor, Isus Cristos
Lectura a doua, din primele cinci duminici ale Postului Mare, este aleasă nu pentru a scoate în evidență un aspect al fragmentului din Evanghelia duminicală, ci pentru a ne oferi unele dintre cele mai importante fragmente ale lui Paul referitoare la Vestea Bună a mântuirii care ne este transmisă prin credința în Isus și prin Învierea Sa. În Scrisoarea către Romani (10,8-13), Paul ne învață că, așa cum Tora era aproape de poporul lui Israel, tot așa acum Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu este aproape și mai accesibil ca oricând: „prin întrupare, Cristos a coborât de la Tatăl; prin înviere, Cristos a fost înviat din morți; prin propovăduirea apostolilor, Cuvântul credinței s-a apropiat; iar prin mărturisirea creștină de credință, Cuvântul poate fi găsit în gura ta și în inima ta” (Hahn și Mitch, Romani, 178). Credința în Isus și acceptarea Evangheliei ne conduc la viață. Paul subliniază că Israelul poate fi justificat și mântuit dacă mărturisește că Isus este Domnul și crede că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morți (Hahn și Mitch, Romani, 179).
Doamne Isuse, cred în victoria Ta asupra Satanei și că Tu ești cu adevărat Răscumpărătorul meu. M-ai mântuit de păcat și de moarte și îți sunt veșnic recunoscător.
Cum au trecut cele cinci zile din Postul Mare? Ce a mers bine și ce trebuie îmbunătățit? Am „renunțat” la ceva pentru timpul Postului Mare? M-a apropiat acest gest mai mult de Dumnezeu? Unde vreau să mă aflu la sfârșitul celor patruzeci de zile ale Postului Mare?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: