ZIUA DOMNULUI
LECTURA I
Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile.
Citire din cartea profetului Isaia 38,1-6.21-22.7-8
În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Isaia, fiul lui Amoţ, profetul, a venit la el şi i-a zis: “Aşa vorbeşte Domnul: «Dă dispoziţii casei tale, căci tu vei muri şi nu vei mai trăi!»” 2 Ezechia şi-a întors faţa către perete şi s-a rugat Domnului 3 şi a spus: “Te rog, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr şi cu inimă neprihănită şi am făcut ce este bine în ochii tăi!” Şi Ezechia a plâns mult. 4 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost adresat lui Isaia: 5 “Du-te şi spune-i lui Ezechia: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ‘Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată, adaug la zilele tale încă cincisprezece ani! 6 Te voi elibera pe tine şi cetatea aceasta din mâna regelui Asiriei şi voi apăra cetatea aceasta’»”. 21 Isaia zisese: “Să se ia o turtă de smochine, să se pună peste rană şi va trăi!” 22 Iar Ezechia spusese: “Care este semnul că mă voi urca la casa Domnului?” 7 Isaia i-a răspuns: “Acesta este pentru tine semnul din partea Domnului că va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit: 8 iată, voi da înapoi umbra treptelor care coboară cu soarele pe cadranul lui Ahaz cu zece trepte”. Şi s-a întors soarele cu zece trepte pe cadranul pe care coborâse.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Is 38,10ab.10c-11.12abcd.16 (R.: 17b)
R.: Tu ai salvat viaţa mea de la groapa pierzării.
10ab Am zis: “La jumătatea zilelor mele
voi merge la porţile locuinţei morţilor. R.
10c Sunt pedepsit pentru restul anilor mei”.
11 Am zis: “Nu-l voi mai vedea pe Domnul
pe pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe nimeni printre locuitorii lumii. R.
12abcd Locuinţa mea e smulsă şi aruncată de la mine
ca o colibă de păstori.
A înfăşurat viaţa mea ca un ţesător
şi m-a scos din urzeală. R.
16 Domnul este deasupra lor: ei vor trăi.
Tot ceea ce este în ele este viaţa sufletului meu.
Vindecă-mă şi dă-mi viaţă!” R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) “Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fiul Omului este stăpânul sâmbetei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,1-8
În acel timp, Isus trecea printre lanuri de grâu într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce. 2 Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: “Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă!” 3 Atunci le-a zis: “Nu aţi citit ce a făcut David când le era foame, lui şi celor care erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile punerii înainte pe care nu aveau voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât numai preoţii? 5 Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi? 6 Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul! 7 Dacă aţi şti ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi. 8 Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, vreau să imit iubirea ta milostivă și să-ți ofer jertfa plăcută a unei vieți trăite în comuniune cu Fiul tău. Acceptă această jertfă a mea, purific-o prin Duhul tău Sfânt și unește-o cu jertfa Fiului tău.
Profetul Isaia și regele Ezechia
Când Isaia l-a sfătuit pe Ahaz, unul din regii răi al lui Iuda, să nu încheie o alianță cu Asiria și să devină vasalul Asiriei, Ahaz nu l-a ascultat. O situație similară s-a întâmplat treizeci de ani mai târziu cu regele Ezechia, unul dintre cei doi regi buni ai lui Iuda. În anul 703 î. Cr., Isaia l-a sfătuit pe Ezechia să nu încheie o alianță cu Tirul și Egiptul împotriva asirienilor. Profetul credea că această acțiune era comparabilă cu a renunța la credința în Domnul. „Isaia propunea o strategie bazată pe încredere, așa cum ar fi putut învăța din mărturia oferită de Moise care le poruncea israeliților din timpul exodului să rămână calmi și fermi în vreme ce stăteau pe malul mării și dușmanii se năpusteau asupra lor (vezi Ex 14,14). Profetul a insistat asupra faptului că credința, și nu puterea, va duce la eliberarea de sub opresiunea asiriană: „În întoarcere şi în calm va fi mântuirea voastră, în seninătate şi în încredere va fi puterea voastră, dar voi nu aţi vrut” (Is 30,15)” (Duggan, The Consuming Fire, 268). În timp ce regele asirian, mărșăluia spre Iuda în 701 î.Cr., Ezechia a început să fortifice orașul Ierusalim și să protejeze aprovizionarea cu apă. „Deși Isaia a protestat împotriva nebuniei lui Ezechia de a atrage mânia asiriană asupra Ierusalimului, el l-a sprijinit pe rege și a încurajat poporul atunci când inamicul a înconjurat orașul. Profetul a declarat că [Domnul] își va proteja totuși orașul îngrozindu-i pe asirieni cu autoritatea prezenței Sale (Is 30,27-33)” (Duggan, The Consuming Fire, 268). Profeția lui Isaia s-a împlinit: îngerul Domnului a ucis o sută optzeci și cinci de mii de oameni în tabăra asiriană, iar Senaheríb s-a retras înapoi la Ninive (2Rg 19,35-37).
Ezechia a continuat să învețe să se încreadă în Domnul
Domnul i-a salvat pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului de Senaheríb și le-a oferit pace (2Cr 32:20-23). Ezechia, însă, s-a îmbolnăvit grav și a fost la un pas de moarte. Inima lui era mândră și trebuia să învețe încă cum să primească vindecarea prin rugăciune și pocăință. Dumnezeu a remarcat pocăința lui Ezechia, i-a ascultat rugăciunea și i-a adăugat cincisprezece ani la viață. Domnul i-a dat un semn: cadranul solar s-a mișcat înapoi cu zece poziții. Psalmul de astăzi reprezintă rugăciunea lui Ezechia de implorare și plină de încredere în Domnul. El îi cere Domnului să îi redea sănătatea, astfel încât să poată trăi. În ciuda defectelor sale, Ezechia a fost un rege bun. De fapt, Cartea Cronicilor îl prezintă pe Ezechia ca pe un Nou Solomon. El a restaurat cultul de la templu, a reconstruit sanctuarul și l-a restabilit ca centru spiritual al regatului. Tatăl lui Ezechia, regele Ahaz, închisese Templul. Ezechia a încercat să reunească regatul prin reînnoiri liturgice centrate pe sărbătoarea Paștelui. Ezechia a făcut ispășire pentru tot Israelul și a reînnoit legământul. „Pentru cronicar, păcatul principal al poporului este dat de eșecul de a-și pune în inimă căutarea lui Dumnezeu, iar acest păcat se exprima atât prin idolatrie, cât și prin eșecul de a i se închina Domnului în locul pe care l-a stabilit pentru ca numele Lui să sălășluiască. Astfel, regele îndeamnă poporul să se întoarcă la sanctuarul pe care El l-a sfințit pentru totdeauna și să slujească Domnului (cf. 2Cr 30,8). […]. Pentru cronicar, templul este izvorul din care curg apele vii ale binecuvântărilor și milostivirii lui Dumnezeu. Templul este speranța întregului Israel. În templul său, promisese Solomon, Dumnezeu va asculta rugăciunile poporului său și le va ierta păcatele, „căci nu este om care să nu păcătuiască” (2Cr 6,36)” (Hahn, The Kingdom of God as Liturgical Empire, 180).
Mai mare decât templul și Stăpân peste Sabat
În Evanghelia de astăzi, Isus proclamă că este mai mare decât templul (Mt 12,6). Tensiunea dintre Isus și farisei atinge un nou nivel: „Fariseii îl acuză pe Isus că colaborează cu Satana și încep să comploteze pentru moartea sa (Mt 12,14). Pe măsură ce Isus se apără, dezvăluie mai mult din adevărata sa identitate: el este mai mare decât profetul Iona (Mt 12,41), decât regele Solomon (Mt 12,42) și chiar decât templul (Mt 12,6). În același timp, Isus dezvăluie adevărata natură a adversarilor săi: ei sunt colaboratori ai Satanei, deoarece se opun lui Mesia (Mt 12,33-37)” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 162). Când fariseii îi acuză pe discipolii lui Isus că încalcă odihna Sabatului, Isus le amintește de întâmplarea cu David și oamenii săi, care au intrat în templu și au mâncat pâinile punerii înainte, cele douăsprezece pâini pregătite în fiecare Sabat pe o masă în sanctuarul templului. Isus se compară, așadar, cu David și discipolii săi cu preoții templului, care fac multe în ziua de Sabat. Isus se folosește de critica privind observarea Sabatului de către discipolii săi pentru a-și dezvălui adevărata identitate. „Pentru Isus, a vorbi despre sine ca fiind mai mare decât templul însemna că el este noul punct central al cultului lui Israel – și că discipolii săi sunt slujitori care slujesc în acest Nou Templu” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 164). Isus proclamă, de asemenea, că el este Stăpânul Sabatului. În acest fel, arată că, în calitate de unic Fiu al lui Dumnezeu, este egal cu Dumnezeu Tatăl și are autoritate asupra Sabatului.
Doamne Isuse, tu ești adevăratul meu Rege. Eu îți sunt supus și loial ție. Știu că mă aperi și mă păzești de cel rău. Nu am niciun motiv să mă tem când ești alături de mine.
Cum trăiesc eu zilele de duminică? Sunt ele mai speciale decât alte zile? Reprezintă un timp de rugăciune, timp dedicat familiei și odihnă plină de bucurie? Ce pot face mai bine?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: