ZVONURI

Doi tineri deputați comentau în Camera Comunelor londoneză, la trecerea lui Winston Churchill:

– Se pare că bătrânul nu mai posedă vechea sa limpezime mentală și este lipsit de reflexe.

Marele om de stat se întoarse surâzând și spuse:

– Se zvonește, de asemenea, că bătrânul e surd și deja vedeți…

Bârfitul este deja un sport național. Întemeiate sau neîntemeiate, se răspândesc noutăți, de multe ori injurioase, despre persoane care au atins o oarecare importanță socială. În presă și, mai ales, în televiziune există spații dedicate „bârfei”, care se bucură de o clientelă copioasă.

Cel care lansează și difuzează astfel de zvonuri comite o nedreptate gravă, foarte greu de reparat.

Pentru omul care și-a îndepărtat un prieten este, practic, imposibil să-l recupereze. De obicei se dă puțină importanță păcatului acestuia, deși are mare importanță. „De ce atât de mulți bârfitor” – te întrebi îndurerat… Unii din greșeală, alții din fanatism sau din răutate. Însă cei mai mulți repetă zvonul din inerție, din superficialitate și din ignoranță.

De aceea, insist din nou: „Când nu poți vorbi și nu e necesar să vorbești, taci!” (Surco, 592) Acest lucru este mai creștinesc și chiar mai economic.